În timp ce nemții sunt prinși în euforia Faschingului (o sărbătoare festivă, participanții fiind mascați și îmbrăcați în costume de carnaval), eu începusem să tânjesc (parcă) după Mărțișorul nostru. Dar nu m-a lăsat Oxana Marcu, o basarabeancă talentată, stabilită de trei ani în Germania. Ea a adus de acasă nu doar Mărțișorul, ci și toată zestrea bunicii…
„Mărțișoarele care ți-au făcut ție cu ochiul, nu sunt mărțișoare simple. Fiecare are propria poveste. Toate sunt de colecție, or, când apare un proiect în capul meu, apare și un mărțișor! Dar ca să fiu mai explicită, hai s-o încep cu începutul începutului. De unde și până unde o basarabeancă a ajuns să facă mărțișoare și nu doar, tocmai în Germania.
Sunt de la natură o fire migratoare, fac rai din ce am și-s cu #dordeducă în sânge! Când aud di ducî… ferișirea me’ (mă scuzați pentru idiotisme, dar felul meu glumeț de a fi tot de la mama-natură l-am moștenit). Ce ține de personalitatea mea, cred că am fost și sunt un nimeni, adică nimic deosebit, dar deosebit de restu’, o joacă de copil care este mereu în căutare de ceva nou, care nu se satură să guste din toate ce-i oferă viața, cu bune și cu și mai bune, care este deschis pentru a cuprinde Universul, atunci când Pământul de sub picioare devine plictisitor. Un OM (Oxana Marcu) care face tot posibilul ca acest nume să prindă contur și să nu piardă din valoare.
Sunt designer de interior ori, cu alte cuvinte, sunt un om chicat în cap di mititel. Deci fac design oricând și oriunde, indiferent că spăl podele, fac mâncare, cos ceva, proiectez. Dar asta mă face să mă simt împlinită! Mă laud la toți, că am avut un pic de norocel, având un hobby antrenat de mămica (bucătar-șef). Îmi place să gătesc, ador să experimentez în bucătărie (am un album unde mai scriu din când în când câte ceva din experimentele mele #rețeteglumețe). Am reușit să învăț secretele din bucătăria grecească și italienească!
Suntem trei rebeli la părinți – eu (o nebunatică), Vasiok (cel mai serios) și Lencic (o visătoare-plutitoare, asemeni unui nouraș). Și dacă în copchilărie împărțiam o ciocălățică #lămâiță în cinci părți egale/frățăști, la maturitate am făcut o masă rotundă și ne-am strâns ca la Monopoly, doar că de data asta fiecare cu jumătatea lui, iar în joc au fost puse șase țări. Într-un final, a câștigat Germania pentru stabilitate și seriozitate! Așadar, Germania e o aventură care împlinește trei ani în august.
Spontani. Radicali. Hotărâți. Așa am fost noi în momentul când am emigrat. Atunci când te gândești că vrei să mergi undeva, te pornești cu gânduri bune! Așa și noi, am strâns valiza și am pășit cu dreptul! Pentru mine nu conta unde și ce voi munci, era clar că o iau de la „0”. M-am pregătit și fizic și psihologic că trebuie să rezist o perioadă până le aranjăm pe toate la locul lor. Când umbli cu valizele șase luni în portbagaj, pentru că altă garderobă nu ai, când timp de două luni te muți de cinci ori, când vii la neam care-ți promite marea și sarea, iar pe loc te trezești cu un tiran care-și bate joc de-ai tăi, tot moldoveni… Ce faci? La început îți este scârbă și-ți vine să-l mântui, apoi te mângâi cu gândul că totul în viața asta-i bumerang. Îți strânji valiza șî hulughii șî’ț cauț’ de drumul și scopul tău! Indiferent de situație, se găsesc oameni serioși cu bunătate nelimitată care te ajută! Totuși legea atracției funcționează miraculos. Atragem ceea ce suntem!
Încă suntem la început de drum. Am pășit împreună cu soțul prin greutăți! Nu-mi place să mă plâng, dar știu că începutul nu e ușor! Indiferent că vii cu bani sau doar 10€ în buzunar, bezna necunoașterii e aceeași. Dar, cum spunea #bunelu „per aspera ad astra”. Cu fiecare pas, sunt din ce în ce mai motivată să rămân aici! Indiferent de situații, lupt să merg înainte! Din tot răul culeg ce-i mai frumos și bun!
După un an de dat din coate am început să-i caut pe #ainoștri. Simțeam că am nevoie să comunic, după o perioadă lungă de conservare psihologică! Mă sufocam, aveam nevoie de mai mult oxigen, ca pe timpurile când eram acasă, cu mulți prieteni alături! Căutam să am cu șini sta la masă, să chem la o gălușcă (sarmale), să am cu șini șiocni un pahar di jin (vin), cu șini tîrîi o mobilă, și cum spune soțul meu o vorbă înțeleaptă: “să ai cu șini fași’ un selfi!” Ne-am găsit nișa în câteva comunități ale moldovenilor din întreaga Germanie! După, am început să scriu tot felul de întâmplări și greble, prin care am trecut pentru ca ele să prindă bine celor care urmează să vină, sau care sunt la început de drum. După câteva postări ne-am făcut prieteni, cunoștințe și colaborări, nu numai în Germania. Cu unii, chiar am organizat întâlniri frumoase ca la #moldoveni. Fășem câte o oală di găluși și o apucam hăisa pe dealuri cu #ulcicacălătoare, uneori și câte 500 de kilometri depărtare! Cred că i’am cucerit pe mulți prin simplitate, pozitivism, sinceritate, încurajări! Mă simt împlinită când fac un om să râdă, când confecționez și dăruiesc aripi. Doar nu te costă nimic să dărui bunătate! În ce mă privește, toate cele petrecute au fost un filtru bun, am „smântânit” o lume întreagă din acele grupuri. Mă bucur că de curând au hotărât și cei dragi să vină mai lângă noi. Așa e mai cald pe suflet!
Majoritatea celor care emigrează, stau după perdea și se ascund atunci când îi văd pe #ainoștri! Intră într-o rutină care le distruge personalitatea! Păcat de ei căci uită visele cu care au pornit de acasă, lăsându-se duși de val! O grămadă de oameni nefericiți, neîmpliniți și lipsiți de curaj poți găsi în Germania asta. Pe când eu visez să văd cât mai mulți de-ai noștri realizați și demni de mândrie, să văd gospodinele noastre să aibă câte o plăcintărie, la fel cum musulmanii au invadat cu kebăbăriile lor! Eu deja am început să pun în aplicare câte unele de-ale mele, spre exemplu să fac întâlniri între moldoveni, cât mai multe și să știi că de cele mai multe ori mi-a reușit.
Sunt tentată mereu de proiecte interesante. În 2014-2015 am participat la un concurs ca exercițiu, un #alterego de #Berlin. Dar acel proiect așa și nu a cunoscut lumina reflectoarelor. Așa că în 2016, am scos schițele și m-am apucat să le adaptez la tematica din cadrul concursului #mărțișorklumea. Ideile mele au fost apreciate și mă bucur foarte mult. Atunci s-a născut #bunelu ca mai apoi să-l transform în #atelieruluibunelu – un mini-atelier portabil, o cameră, o masă, o lampă și laița cu tot felul de bunătăți care inspiră cu tradiții. Cu miros de casă, un #curcubeu din #Moldova care mă face să mă simt oriunde ca #acasă! Tot în 2016 a apărut și cartea „Mărţişorul: obicei şi legendă / Das Märzchen: Brauch und Legende”. Autoarea, Despina Leonhard, este născută în Balș, județul Olt şi locuiește din 1994 în Germania, unde conduce Școala de limbă și cultură română din München, un proiect al Societății culturale româno-germane „Apoziția”. Făcând legătură, dintre două creații apărute într-un an (2016), în două lumi diferite, care au ca scop să transmită o parte din valorile moștenite de la strămoșii noștri!
Un alt proiect a fost #casabunicii. Lansat pe 15 septembrie 2018 în cadrul festivalului Intercultural la Gross Gerau. A fost prima mea experiență în Germania unde a trebuit să prezentăm tot ce avem mai bun și mai frumos din poveștile de la țară ale bunicilor din #Moldova. A ieșit bine! Portul popular, găteala capului, coronițe din flori, mâncarea tradițională, țesutul, brodatul, croșetatul, goblenul, ouăle încondeiate și tot soiul de piese decorative din lut. Tot în cadrul acestui eveniment am expus colecția mea de mărțișoare. Am muncit trei săptămâni intensiv la acest proiect cu mare drag și poftă, ziua lucram, iar noaptea dădeam cu lut, ca să fac cuptorașul, decorul și alte chițibușuri migăloase. Pe această cale le mulțumesc fetelor din comunitatea din Gross Gerau pentru încredere. Festul a fost o adevărată bombă pentru mulți dintre cei prezenți. Se apropiau, inclusiv și participanții să facă poze la standul nostru! Au fost tare curioși să afle cum se încalță opincile, fetițele veneau să le împletim cosițe cu flori vii. Le-au plăcut și au spus și altora despre noi. Bucură faptul că nemții încep să ne cunoască nu doar pentru faptul că suntem un popor muncitor și că avem vinuri foarte gustoase. Astea sunt deja niște reușite, care ne scot din anonimat pe noi ca națiune! Dintr-o parte se vede mai bine. Totuși, pentru toate participările și osânda mea eu prefer să fiu lăudată, decât să mă laud. Iar până vin laudele, eu lucrez la alte mari proiecte, despre care voi vorbi la timpul lor.”
Portrete în cuvinte 